despre reputatie si alti demoni

Saptamana trecuta am participat la conferintele Blogs, Brands & Cookies si printre invitati au fost Simona Firtat (thegroup), Andreia Stefanescu (Cosmote) si Virgil Munteanu (FirstOneCommunication).

Prezentarea thegroup a avut ca punct central Reputatia (fie ea a unei companii sau a unei persoane publice sau…(fie!) a oricaruia dintre noi. Mi-am remintit de Exon Valdez si de toata harababura Tylenol (paracetamolul americanilor) din care Johnson&Johnson a iesit bazma curata numai pentru ca au avut curajul de a retrage toate flacoanele de pe piata si de a astepta sentinta (nevinovat!).

Am invatat ca e nevoie de 3 ani jumate sa-ti repari o reputatie…asta dupa ce pana acum credeam ca asta cu reputatie e, vorba aia „odata-n viata ti-o pierzi” si adieu!

se pare ca nu e asa… ma gandesc: poate schimbi cercul de oameni poate te muti in alt oras, in alta tara, sau poate ca un an trebuie sa dispari ca sa se linisteasca spiritele si apoi sa revii in forta sau… poate ca trebuie sa astepti momentul savuros in care opinia publica linseaza un alt tap ispasitor (oamenii uita usor de tine, se reorienteaza in functie de scandalurile zilei, n-ai de ce sa te stresezi prea mult).

Adrian Nastase: o matusa, o declaratie de venituri, alte picanterii, manevre politice, avizul celor care suspecteaza snobismul (aha, deci intentii de superioritate, nu?) din orice…

A fost un exemplu bun la capitolul „Oamenii care s-au retras de pe scena invadata de verze si care au revenit in forta’

In forta, dar nu brutal.

Ci mai subtil si cu atentie la fiecare parere in parte: un blog si cate un raspuns atent la fiecare comentariu adresat lui. Sa stii ca iti raspunde Nastase la bombanituri- te cam flateaza. Si in umflatul asta in pene de la care nu poti sa te abtii te trezesti deodata extrem de marinimos si ierti mai cu dare de mana, sau (cel putin) te trezesti cu o simpatie incoltita-n coltul gurii. „Hai ma ca-i de treaba, Nastase, asta!”.

Subiectivismul (ca in orice relatie, de altfel) merge ca pe roate. Mai ales daca tot ce ai e interactiune virtuala. Un blind date in care ai impresia ca stii suficient de mult despre moralitatea unui om. Sa recunoastem, poate ca te ajuta sa stii un pic mai mult decat daca ai devora toate stirile si talk-show-urile pe subiect.

De la asta insa am tropait spre alte nelamuriri. De ce e atat de importanta pentru noi (romanii) prestatia morala a unui om politic?

Care e dimensiunea reputatiei lui? Una ce include viata profesionala sau una ce include viata privata? ( e drept, in cazul Nastase intrebarea era daca si-a folosit avantajul profesional pentru un beneficiu privat: cu alte cuvinte. daca exista matusa Tamara). Dar am impresia ca ma pierd in rationament. Revenind:
Ma intreb doar de ce jurnalistii francezi sunt de curand calificati ca fiind parte dintr-o „natiune discreta”, pentru faptul ca Szarcozy s-a casatorit cu o doamna pe care toata lumea o poate vedea in diverse ipostaze pe net. De ce aspectele personale nu-i discrediteaza autoritatea politica? De ce prestanta privata nu este luata drept criteriu atunci cand ii sunt judecate competentele profesionale?
Si mai ales, de ce nu?
Un Szarcozy autohton ar fi devorat. Si aici nu mai tine explicatia cu metehnele jurnalistilor, nici ca „deh, asta cere publicul”…ci cred ca tine de noi toti.

Poate o sa invatam (desi ma tem ca va dura mai mult de 3 ani jumate) ca oamenii merita respectul nostru pentru mult mai multe lucruri decat detalii care (de cele mai multe ori) nu ne privesc dar de care ne agatam degetul acuzator. Competentele unui om nu ar trebui evaluate in functie de orice tip de criterii… asta imi aminteste de un mic joc la psihologie… va provoc:

mai jos sunt 3 descrieri ale unor conducatori politici. Pe care l-ai alege tu?
1. Bea whisky de 3 ori pe zi si doarme la pranz.
2. In facultate a fumat marijuana.
3. E vegetarian si nu bea alcool.

(in 1 sau in 2 era si o amanta pe undeva, dar nu as vrea sa gresesc inutil…)

My point is… cred ca nu se poate formula o regula generala. Sunt pur si simplu contexte in care nu poti sa extinzi calitatile/defectele unui om datorita unei simple perceptii. Ca ti-e simpatic, nu inseamna ca e si destept si s-ar descurca in situatii de criza… La fel cum (pe de alta parte) faptul ca e destept nu compenseaza faptul ca e prost crescut. Aici cred, si abia aici, putem vorbi de reputatie pierduta in ambele sensuri (privat si profesional).

PS1: By the way, Nastase chiar e de treaba: a fost prezent la breifingul de la comunicare politica in calitate de client. Chapeau! (spune ignoranta mea de participant).
PS2: 1- Roosevelt,
2- Lincoln (sper sa nu incurc 1 si 2, clasa a 12-a si orele de psihologie par asa indepartate acum…iar 3. Hitler.
Touche!