www.ecotality.com e un site generos de tipsuri de prin reviews, despre tehnologie si despre cum sa economisesti bani
in afacerea ta utilizand energie regenerabila.
Cateva exemple:
panouri solare in Bavaria, Germania.
Florida Utility FPL:
Turbine eoliene de mici dimensiuni in Oregon:
cea mai mare statie de utilizare a biomasei din lume: din portul Talbot:
“The RETScreen International Clean Energy Decision Support Centre seeks to build the capacity of planners, decision-makers and industry to implement renewable energy and energy efficiency projects. This objective is achieved by: developing decision-making tools (e.g. RETScreen Software) that reduce the cost of pre-feasibility studies; disseminating knowledge to help people make better decisions; and by training people to better analyse the technical and financial viability of possible projects.
The RETScreen International Clean Energy Project Analysis Software is a unique decision support tool developed with the contribution of numerous experts from government, industry, and academia. The software, provided free-of-charge, can be used worldwide to evaluate the energy production and savings, life-cycle costs, emission reductions, financial viability and risk for various types of energy efficient and renewable energy technologies (RETs). The software also includes product, cost and climate databases, and a detailed online user manual. Other tools include: a case study based college/university-level training course; an engineering electronic textbook; and this Website. All of these tools are available free-of-charge in English and French, with many of the tools available in other languages.”
This ”free of charge” thing makes me wonder… :D. Un soft care “includes product, cost and climate databases, and a detailed online user manual” sounds pretty interesting to offer to our target.
What if… pe lista partenerilor (guvernamentali, dar si alte organizatii) de aici ar fi si AFM?
Briefing. multe intrebari, tonomate de cafea, priviri pe furis, aaaa, da, astia sunt aia care ne-au comentat pe blog, aha, a, uite-i si pe ceilalti, dada, e dragut tipul ala din spate, mama, pe tipele alea le stiu de la preselectie, aha, suntem toti aici…
chipuri cu totul necunoscute ne asteapta zambind a ”haaa, stim noi ce va asteapta”. Ne sunt prezentati si cele 2
tabere (echipele vs. clientii) se privesc curioase. parca incercam sa ne ghicim unii pe altii, sa vedem daca am avea deja niste preferinte. sa stim ca atunci cand tragem la sorti o sa putem
spune ”yessssssssssssssss”.
un bol cu bilete si 10 maini pentru care o sala intreaga se roaga sa fie castigatoare. intr-un sens incipient, evidement, de-abia tragem la sorti clientii :D… Adreea are mainile perfecte azi, up you go!
Alors… Toate locurile ocupate, zumzait, doua chipuri noi, vorbim, vorbim, stau o clipa sa constientizez cum de fapt toata sala zumzaie, revin (mi-e sa nu fiu neatenta 
). Schimb de mailuri si o senzatie ca vom fi intru totul sustinute :)
da… mai bem o cafea, ah, ce tare e faza asta, cei de la 08Agency au SRI-ul, credeam ca numai noi suntem coincidentele serii :) Bravos.
dada…si inca o sesiune de intrebari cu Adriana Saftoiu… destul de putin relevanta pentru brieful nostru (e greu sa empatizezi cu 10 briefuri deodata, that’s true) dar interesanta ca mod de a ne pregati
(inclusiv sufleteste) inainte de a ne arunca in gura lupului la prezentarea finala din mai.
Speram sa ne tina pe toti inca 3 saptamani ;)
So, sa fim cu fruntea sus until the end… and may the Green Energy be with us! :)
un mic exercitiu: o brava si mandra reprezentanta VaVaVuum (aka Andi)
pune pe roate energia regenerabila :)
Recapitulaaa-rea!
OK, RECUNOASTEM! a fost doar un pic de spalare pe creier la iarba verde… :P
… pana acum lucrurile ar fi mult mai simple. (inclusiv pentru noi )
“Agenţia Franceză de Management al Energiei şi Mediului (ADEME), o agenţie publică cu caracter industrial şi comercial, a fost mandatată de toţi partenerii proiectului european “Kyoto in the Home” să organizeze un concurs pentru clasele şcolilor secundare (colegii sau licee). Scopul concursului va fi ca una din clasele celor 8 ţări participante (Spania, Franţa, Ungaria, Italia, Polonia, Republica Cehă, România şi Regatul Unit al Marii Britanii) să câştige un premiu.”
pe site puteti vedea mai bine cum se desfasoara totul> http://www.ecovillelejeu.com/RO/index.html
Elevii au de construit cate un oras virtual, iar jocul se termina cand orasul a ajuns la 15.000 de locuitori. Ideea e sa iti iasa cel mai mic consum de energie! După ce a elaborat oraşul, fiecare clasă trimite propunerea sa. Fiecare propunere de oras va fi notată pe baza scorurilor obţinute privind indicatorii privind bugetul (10% din notă), energia (35% din notă), deşeurile (20% din notă) şi emisiile de gaze cu efect de seră (35% din notă). Clasa a cărui oraş va obţine cea mai mare notă va fi declarată câştigătoarea concursului.
Hey-rup~!
Sa gandim pozitiv: pustii care se joaca acum cu machete online vor fi agenti economici peste 15 ani. 
Vorba aia… cum ti-i cresti de mici si asa ii ai : nu numai cu spirit antreprenorial dar si responsabili cu mediul.
oricum… ideea de joc si de simulare suna destul de bine … pentru ca iti arata intr-un mod palpabil (yet virtual) ce efecte au schimbarile pe care le produci in compania ta … sau cum noua ta afacere cu centrale
eoliene nu numai ca iti va aduce profit, dar va sustine si comunitatile din jur. and they will definitely worship you
we should better keep that in mind!
Tot topaind printre site-uri, am ajuns la unul dedicat consumatorilor casnici: http://www.eais.info/TREAM_RO/pag1_eng.htm
… cu dedicatie din partea European Appliance Information Systems, iata si un joc (http://www.eais.info/TREAM_UK/flash/index.htm) care iti simuleaza o casa in care poti opta pentru sisteme energetice aplicate pe diverse tipuri de aparatura electrocasnica. Well, tre’ sa stii suficient de multe detalii despre tipul de frigider (de ex), clasa de consum in care se incadreaza, anul fabricatiei si alte detalii ca sa poti obtine verdictul: cat de economica este casa ta si cum ar fi daca ai face niste schimbari pe ici pe colo…
intre timp … sa revenim la energii regenerabile pentru agentii economici …
evidement, coincidentele se tin lant saptamanile acestea. dupa ce ne-am asumat statutul de fenomene ale naturii (beware! ), ne-am si trezit cu un proiect de la Administratia Fondului pentru Mediu. si asa, am aflat ca Ingrid are panouri solare acasa si, mai nou… ca tati (al meu ) vrea sa propuna un optional nou pentru gimnaziu la el la scoala. “Kyoto in casa” ta.
asa ca…termeni aparent imposibili in materie de energie regenerabila ii gasiti explicati ca pentru un copil de clasa a 5-a aici: http://www.kyotoinhome.info/RO/welcome.htm
Gasiti si un manual, sub forma mai multor module educationale- aici am gasit toata povestea Kyoto http://www.kyotoinhome.info/RO/Educational_Modules.htm
In plus, totul a venit la pachet cu o serie de agentii (thanx, dad!) care merita explorate:
Agentia Romana pentru Conservarea Energiei - www.arce.ro
Centrul pentru promovarea energiei curate si eficiente in Romania- www.enero.ro
Agentia Nationala (Romana) de Energie Solara si Regenerabila (ANESR)- www.renerg.pub.ro
Sincer, acum am impresia ca eu (cel putin) traiesc ca intr-o grota. Asta pentru ca pana acum, credeam ca, in multe domenii, “la Romania” e ca la grota. Dar lucrurile se misca… mai rapid decat as fi pariat eu! Energia regenerabila devine o miza si pentru consumatorii casnici: exemplu: prima “casa pasiva” (interesant cum “activul” inseamna “dai buzna peste natura”) exista bine-mersi si… it works, people!! Aici: http://www.adevarul.ro/articole/casa-pasiva-solutia-pentru-un-viitor-verde/334681
ps: “Kyoto la tine acasa” suna a naibii de bine 
http://www.storyofstuff.com/index.html
Trebuie sa intrati pe acest site! Annie Leonard spune povestea lucrurilor, de la producatori la consumatori: de unde vin ele, care sunt efectele arderii lor, cum se epuizeaza resursele si de ce trebuie sa avem putin mai multa grija de mediu. Primul pas: see the big picture!
Pentru a va face o idee, aveti aici inceputul filmuletului:
Saptamana trecuta am participat la conferintele Blogs, Brands & Cookies si printre invitati au fost Simona Firtat (thegroup), Andreia Stefanescu (Cosmote) si Virgil Munteanu (FirstOneCommunication).
Prezentarea thegroup a avut ca punct central Reputatia (fie ea a unei companii sau a unei persoane publice sau…(fie!) a oricaruia dintre noi. Mi-am remintit de Exon Valdez si de toata harababura Tylenol (paracetamolul americanilor) din care Johnson&Johnson a iesit bazma curata numai pentru ca au avut curajul de a retrage toate flacoanele de pe piata si de a astepta sentinta (nevinovat!).
Am invatat ca e nevoie de 3 ani jumate sa-ti repari o reputatie…asta dupa ce pana acum credeam ca asta cu reputatie e, vorba aia “odata-n viata ti-o pierzi” si adieu!
se pare ca nu e asa… ma gandesc: poate schimbi cercul de oameni poate te muti in alt oras, in alta tara, sau poate ca un an trebuie sa dispari ca sa se linisteasca spiritele si apoi sa revii in forta sau… poate ca trebuie sa astepti momentul savuros in care opinia publica linseaza un alt tap ispasitor (oamenii uita usor de tine, se reorienteaza in functie de scandalurile zilei, n-ai de ce sa te stresezi prea mult).
Adrian Nastase: o matusa, o declaratie de venituri, alte picanterii, manevre politice, avizul celor care suspecteaza snobismul (aha, deci intentii de superioritate, nu?) din orice…
A fost un exemplu bun la capitolul “Oamenii care s-au retras de pe scena invadata de verze si care au revenit in forta’
In forta, dar nu brutal.
Ci mai subtil si cu atentie la fiecare parere in parte: un blog si cate un raspuns atent la fiecare comentariu adresat lui. Sa stii ca iti raspunde Nastase la bombanituri- te cam flateaza. Si in umflatul asta in pene de la care nu poti sa te abtii te trezesti deodata extrem de marinimos si ierti mai cu dare de mana, sau (cel putin) te trezesti cu o simpatie incoltita-n coltul gurii. “Hai ma ca-i de treaba, Nastase, asta!”.
Subiectivismul (ca in orice relatie, de altfel) merge ca pe roate. Mai ales daca tot ce ai e interactiune virtuala. Un blind date in care ai impresia ca stii suficient de mult despre moralitatea unui om. Sa recunoastem, poate ca te ajuta sa stii un pic mai mult decat daca ai devora toate stirile si talk-show-urile pe subiect.
De la asta insa am tropait spre alte nelamuriri. De ce e atat de importanta pentru noi (romanii) prestatia morala a unui om politic?
Care e dimensiunea reputatiei lui? Una ce include viata profesionala sau una ce include viata privata? ( e drept, in cazul Nastase intrebarea era daca si-a folosit avantajul profesional pentru un beneficiu privat: cu alte cuvinte. daca exista matusa Tamara). Dar am impresia ca ma pierd in rationament. Revenind:
Ma intreb doar de ce jurnalistii francezi sunt de curand calificati ca fiind parte dintr-o “natiune discreta”, pentru faptul ca Szarcozy s-a casatorit cu o doamna pe care toata lumea o poate vedea in diverse ipostaze pe net. De ce aspectele personale nu-i discrediteaza autoritatea politica? De ce prestanta privata nu este luata drept criteriu atunci cand ii sunt judecate competentele profesionale?
Si mai ales, de ce nu?
Un Szarcozy autohton ar fi devorat. Si aici nu mai tine explicatia cu metehnele jurnalistilor, nici ca “deh, asta cere publicul”…ci cred ca tine de noi toti.
Poate o sa invatam (desi ma tem ca va dura mai mult de 3 ani jumate) ca oamenii merita respectul nostru pentru mult mai multe lucruri decat detalii care (de cele mai multe ori) nu ne privesc dar de care ne agatam degetul acuzator. Competentele unui om nu ar trebui evaluate in functie de orice tip de criterii… asta imi aminteste de un mic joc la psihologie… va provoc:
mai jos sunt 3 descrieri ale unor conducatori politici. Pe care l-ai alege tu?
1. Bea whisky de 3 ori pe zi si doarme la pranz.
2. In facultate a fumat marijuana.
3. E vegetarian si nu bea alcool.
(in 1 sau in 2 era si o amanta pe undeva, dar nu as vrea sa gresesc inutil…)
My point is… cred ca nu se poate formula o regula generala. Sunt pur si simplu contexte in care nu poti sa extinzi calitatile/defectele unui om datorita unei simple perceptii. Ca ti-e simpatic, nu inseamna ca e si destept si s-ar descurca in situatii de criza… La fel cum (pe de alta parte) faptul ca e destept nu compenseaza faptul ca e prost crescut. Aici cred, si abia aici, putem vorbi de reputatie pierduta in ambele sensuri (privat si profesional).
PS1: By the way, Nastase chiar e de treaba: a fost prezent la breifingul de la comunicare politica in calitate de client. Chapeau! (spune ignoranta mea de participant).
PS2: 1- Roosevelt,
2- Lincoln (sper sa nu incurc 1 si 2, clasa a 12-a si orele de psihologie par asa indepartate acum…iar 3. Hitler.
Touche!
se mai spune…şi se mai spune că PR ul este incapabil să facă treabă bună cu materiale sub standarde, pentru că are tendinţa de a demasca slăbiciunea. Când vorbeşte despre domeniu, Anthony Davis îl prezintă ca un mecanism al imaginii şi al reputaţiei… asemeni plantelor, nu toate imaginile suprevieţiuesc.
Serviciile publice au nevoie să aibă reputaţia unor servicii de încredere. Au nevoie de PR bune pentru că se află sub constanta presiune a explicării cheltuielilor finanţate din taxe. Ca într-o relaţie, încrederea stă la baza unei reputaţii vivace.
Mă întrebam cu ceva timp în urmă despre prezenţa Pr-ului la nivel internaţional…şi, instinctiv m-am gândit că PR-ul românesc este un PR românesc…încă puţin înţeles…dar pe cale de a exploda. Davis vine şi spune că în China sunt în pregătire 100 de mii de studenţi de PR, şi nu mă miră deloc să aud asta…Orientul ne uimeşte şi ne va uimi în continuare…ştiai că , după legea numerelor mari, următorul Einstein va fi indian? În Rusia, comunităţile de PR dau o rezoluţie, în cadrul federaţiei europene de PR, împotriva oferirii de servicii de PR către organizaţiile teroriste…iar arabii folosesc Pr ul pentru a-şi promova cauza împotriva Israelului. Davis răspunde la întrebările tale despre PR…o carte din 2003, tradusă în limba română în 2008.
